Ceasurile sub lupă: Ce este regulatorul şi ce regulează?

Cu noţiunea de regulator la ceas s-a întânit probabil fiecare, pentru care ceasul înseamnă mai mult decât un instrument pentru aflarea orei. Dar ce înseamnă în realitate acest termen? Regulează ceva, dacă da, ce mai exact?

Dacă ne-am ţine strict de fapte, am ajunge la concluzia că, sub parola regulator se înţelege un ceas obişnuit de mână cu o distribuție nu tocmai normală a cadranului. În mod normal acest lucru înseamnă că, există zeci de companii ceasornicare, care au introdus regulatoare în oferta lor. Recunoscute pot fi uşor. Pentru ceasurile de mână, în general, acele au o axă comună situată în mijlocul cadranului. Destul de des vedem ceasurile, la care acului secundelor au creat un subcadran independent lângă ora şase sau nouă – asa numite secundele mici. Cu toate acestea, scădem timpul prin modificarea lungimii acului orei și a minutului, care sunt împărțite în continuare de o axă.

Regulatorul merge de la separarea acelor şi mai departe. Orele, minutele și secundele sunt afișate separat, unde centrul de greutate, din mijlocul cadranului salvează unitatea secundele. Este logic și practic – minutele necesită cea mai mare precizie. Regulatoarele indică ora în afara centrului, de obicei în poziția orei douăsprezece și direct opus zace subcadranul secundelor. Desigur, distribuția poate varia, în funcție de producător, pentru forma care se alege.

Acum când am clarificat, ce tip de ceas se poate numi regulator, rămâne doar întrebarea: de ce regulatorul? Această denumire are legătură cu precizia sau cronometrele? Raspunsul sună aşa, nu are. Sau mai bine, numai are. În secolul 18. regulatorul a fost sinonimul pentru ceasurile cu precizie înaltă. Într-un fel, a fost cronometru de astăzi, dar, din moment ce termenul actual nu a fost folosit în acest scop, la cele mai bune ceasuri ale celor mai buni ceasornicari ne întâlnim cu denumirea regulator. Denumirea istorică nu avea nimic în comun cu afișarea separată a orelor, minutelor și secundelor așa cum o știm astăzi.

Relaţia dintre precizie şi afişare a timpului a început să se dezvolte doar ca urmare a efectelor indirecte ale Revoluției Industriale. Undeva, la mijlocul secolului al XVIII-lea, producția s-a mutat de la condițiile casnice și mici ateliere la fabrici mari. Lucrătorii au fost mai reticenți  la timp şi de la ore importate în special cei din Elveția, Anglia, America, Franța și Germania, ca niciodată înainte.

Au fost multe – angajații au vrut să lucreze doar atât cât trebuie și angajatorii au supravegheat să facă exact cât ar trebui să fie. Efortul de a unifica nevoile ambelor părți a dus la introducerea unui timp unificat care va fi obligatoriu atât pentru angajat, cât și pentru angajator. În atelierul mare, al doilea criteriu important a fost dimensiunea corespunzătoare a ceasului. Nu toată lumea deținea ochelari pentru distanță și a părăsit locul de muncă doar pentru a afla timpul era de neconceput. Pentru a obține o mai bună lizibilitate a ceasurilor și a nu schimba acele, ceasurile au fost echipate cu subcadrane separate pentru ore, minute și secunde.

Într-o prezență modernă, sensul original al regulatorului a dispărut, dar ceasurile care au un indicator specific pentru fiecare unitate de timp nu se tem că vor dispărea din cataloagele producătorilor.

Sursa: www.worldtempus.com, wikipedia.org