Ceasurile sub lupă: secretul acelor ceasurilor şi formelor lor

Ce ar fi ceasurile fără ace? Dacă nu luăm în calcul modelele digitale, ceasurile care şi-ar pierde acele, ar pierde aspectul şi funcţionalitatea. Exact acele ne traduc timpul într-o formă înţeleasă. Este chiar copleşitor faptul că, au succes chiar dacă oferă o varietate de forme, lungimi, lăţimi, culori şi prelucrări.

De-a lungul timpului, ce ne dedicăm ceasurilor ne-au trecut prin mâini mii de modele analogice şi digital-analogice cu sute de forme de ace. Chiar, v-aţi gândit de ce ceasul d-voastră are exact acele ace, pe care le are şi de ce acele ceasului se rotesc în sensul în care se rotesc? În următoarele rânduri încercăm să vă răspundem la aceste întrebări.

Cât de importante sunt acele, pentru a putea să considerăm ceasul pe deplin funcțional, este foarte ușor să deducem de aici că rolul lor nu va fi doar decorativ. În primul rând, ele sunt un element esențial fără de care ceasul ar fi doar o jumătate. Poziția excelentă a acelor a fost şi este bine cunoscută de producătorii de ceasuri începând din Japonia până în Elveția și la efortul pe care îl depun pentru pregătirea lor detailată nu au schimbat nimic ecranele digitale sau alte modalitățile mai mult sau mai puțin exotice de a afișare a timpului cu care în ultima vreme parcă s-a dezlegat sacul. Dar cum au ajuns acele în această poziție?

Chiar la începuturi pelerinajului lor au fost ceasurile solare, ale căror umbre (tijă) au arătat timpul aproximativ la chinezii antici și egiptenii în perioada din jurul anului 1500 î.Hr. În Evul Mediu, pentru nevoile cunoaşterii orei pentru închinare au apărut ceasuri cu un singur indicator (cel al orei) pe cele mai înalte clădiri – biserici. Întrucât cerințele oamenilor s-au schimbat și s-au înmulţit de-a lungul anilor, ceasurile au devenit din ce în ce mai precise și din ce în ce mai complicate, iar domeniul dotărilor depindea doar de cantitatea de bani pe care personalitățile influente, inclusiv nobilii și conducătorii, le puteau oferii producătorilor de ceasuri îndemânaţi.

Cei mai faimoşi dintre ei au fost englezii Daniel Quare (a inventat indicatorul minutelor), John Arnold și elvețienii Pierre Jaquet-Droz și renumitul Avraam Louis Breguet. Acesta din urmă, în plus față de proiectarea primului turbion, îi este uneori atribuit în mod eronat inventarea indicatorului secundelor. Acest lucru este probabil de aceea pentru că toate ceasurile lui de buzunar au fost echipate cu acest indicator.

Trăsătura caracteristică a ceasurilor de buzunar Breguet au fost acele plate elegante cu inel, la care a ataşat direct capătul acelor. Până în prezent acele „breguete“ fac parte din logoul fabricii care poartă numele ceasornicarului legendar şi de asemenea gata să le urmeze şi alte mărci ceasornicare, ca de exemplu Tissot în modelele sale retro Heritage 1936.

Formele acelor pe care le vedem astăzi în ceasurile moderne ar putea fi asemănate cu o oarecare cronică. Fiecare epocă istorică și fiecare stil artistic au lăsat ceva din ei. De aceea, printre numele tipurilor de indictoare (în terminologia ceasornicară, denumirile sunt predominant franceze), există semne precum Ludovit XV., oriental, Art deco și multe altele. Principalele şi cele mai iubite forme decâtre producatorii de ceasuri sunt:

Poire Corps renflé (pară)

Dauphine

Feuille (frunză)

Lancette (săgetătorii)

Cathedrale (catedrale)

Mercedes

Obélisque (pătrate)

Bâton (baston)

Losangé (romboidale)

Fiecare din aceste tipuri are mai multe variante și numeroase forme derivate. Ceea ce ţine de prelucrare, pot fi aurii, albastre, negre, tăiate, pline, luminescente. Creaţiei nu i se impun graniţe. Dar designerii trebuie să-și amintească întotdeauna că funcția principală este să arate timpul, astfel încât acestea să nu fie prea mici.

La sfârșitul excursiei noastre în lumea acelor, ne întrebăm dacă v-ați întrebat vreodată de ce acele ceasului se rotesc în sensul acelor de ceasornic? La prima citire este o întrebare destul de complicată care ascunde mii de ani de cunoaștere veche a omenirii, a cărei existență sau nu a fost întotdeauna legată de soare. Cu toții știm, mișcarea soarelui pe cer este în continuare aceeași: zi de zi călătorește dinspre est spre vest. Când omul a început să-și determine timpul folosind ceasuri mecanice, a încercat să le construiască astfel încât să imită mișcarea soarelui. Dacă te îndrepți dimineaţa cu faţa spre sud, vei ajunge la concluzia că soarele se mișcă treptat de la stânga la dreapta. Și exact așa este şi cu acele ceasurilor.