ETANȘEITATEA / REZISTENȚA LA APĂ A CEASURILOR

Rezistența la apă a ceasurilor poate fi denumintă în mai multe moduri, însă nu într-un mod concret sau simplu. Chiar dacă puteți înțelege cifrele care indică gradul de rezistență la apă sau gradul de etanșeitate, mai joacă un rol important interpretarea și corelarea acestora cu realitatea. Cine nu și-ar dori să cunoască nivelul de etanșeitate al ceasului, pe care urmează să îl achiziționeze? Sperăm că următorul text o să vă ajute la lămurirea problematicii relației dintre ceas și apă.

Încă de la început trebuie subliniat faptul că în cazul ceasurilor cu marcajul „etanș” (waterproof) nu corespunde în totalitate cu realitatea. Nici măcar cele mai bune ceasuri destinate pentru scufundare nu sunt în orice împrejurare etanșe. Nici directivele emise de comisia americană FTC (Comisia Comercială Federală) nu recomandă producătorilor să denumească ceasurile drept etanșe. Recomandarea însă neavând un caracter obligatoriu, a determinat utilizarea a doi termeni.

Terminologia mai recentă a introdus termenul de utilizare „rezistent la apă” (water resistant). Pentru a se putea evita neconcordanțele de interpretare, nivelurile inferioare ale rezistenței la apă au fost standardizate în anul 1990 prin norma ISO 2281, iar nivelurile superioare, „etanșe”, sunt cuprinse în norma ISO 6425, din anul 1996. În general, testele ISO cuprind variația temperaturilor, adâncimii, presiunii (apei, aerului) la intervale diferite de timp atunci când ceasul nu este manipulat și la manipularea părții operaționale a ceasului. În cazul modelelor pentru scufundări este efectuat suplimentar testul de rezistență la apă sărată și capacitatea ceasului de a suporta suprapresiunea (simularea decompresiunii). În tabelul de mai jos puteți găsi împărțirea standardelor.

Din tabel reiese faptul că rezistența la apă nu dispune de o unitate universală. În cazul ceasurilor o să vă întâlniți cel mai frecvent cu marcajul în metrii sau picioare coloană apă (M, ft) mai departe în unități de presiune în atmosferă sau bar (ATM, BAR). Niciun ceas, indiferent de calitate nu vă poate asigura de faptul că își va păstra rezistența declarată la apă pentru totdeauna. Ca și în cazul oricăror bunuri de consum, deasemenea și în acest caz se aplică aceleași principii. În detalii:

– odată pe an și după fiecare deschidere a carcasei trebuie efectuată testarea presiunii;
– sub nivelul apei nu este permisă manipularea coroanei (nici măcar a celei înșurubate) sau a butoanelor;
– schimbările bruște ale temperaturii conduc la expansiunea diferită a materialelor și la precipitarea umidității reziduale pe lentilă;
– în urma utilizării ceasului în apă sărată sau puternic mineralizată, este necesară clătirea acestuia sub apă curgătoare;
– prevenirea șocurilor subacvatice și a căderilor pe suprafețe dure;
– evitarea produselor chimice agresive (valabil pentru ceasuri în general).

Considerați că rezistența la apă pare a fi ceva complicat poate chiar restrictiv? Greșit, respectând informațiile mai sus menționate și cunoscând nivelul potențial de etanșeitate al apei, o să învățați și o să dobândiți un obicei bun de a îngriji în mod corect ceasul, dar ceea ce este cel mai important, nu o să permiteți umidității să distrugă investiția Dvs. în acest ceas.